„Să nu ne rugăm pentru guvernanți e un păcat”

Celui cu vama, vamă, celui cu teama, teamă, iar „Cezarului cele ce sunt ale Cezarului”, cum Mântuitorul Însuși ne învață, răspunzând întrebării fariseilor.

Aceste texte ale Scripturii și altele, precum și literatura patristică, în special a primelor trei secole, circumscriu problematica rugăciunii pentru conducătorii țării.

În Liturghia ortodoxă din bisericile noastre, această rugăciunea se află la început – înaintea Antifoanelor (cântările la strane ale versetelor din Psalmi) – în cuprinsul Ecteniei Mari:

„Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului să ne rugăm”.

A existat o scurtă perioadă, după decembrie 1989, când pasajul acesta a fost înlăturat din Liturghie, proaspeții anti-comuniști crezând că e cu dedicație pentru Nicolae și Elena Ceaușescu.

Nu e vorba despre oportunism, ci pur și simplu despre faptul că poporului credincios nu i s-a lăsat altă armă decât rugăciunea – pentru aproapele și pentru departele, pentru prieten și pentru dușman.

„Să nu ne rugăm pentru guvernanți e un păcat”, a spus Papa Francisc, în omilia de ieri.

„Dar și guvernanții trebuie să se roage”, a adăugat Suveranul Pontif. Dacă un guvernant nu se roagă, „se închide în autoreferențialitatea sa ori a partidului său, în cerc acela din care nu mai poate ieși; e un om închis în el însuși. Însă, când înțelege adevăratele probleme și are conștiința că e subaltern, când știe că există altcineva care are putere asupra lui – și cine are mai multă putere decât un guvernant? poporul care i-a dat puterea, și Dumnezeu, de la care vine puterea prin mijlocirea poporului – când un guvernant are această conștiință, se roagă”.

Ce face guvernantul agnostic sau ateu, care nu se poate ruga? „Dacă nu poți să te rogi, cercetează-ți conștiința, cercetează-i pe înțelepții poporului tău, dar nu rămâne singur cu micul grup al partidului tău”. Se va ruga Biserica pentru guvernantul care nu se poate ruga. Însă în cazul unora dintre conducători, credinciosul s-ar putea întreba: „Doamne, cum mă pot ruga pentru el, care a făcut atâtea nenorciri?”. Ne deslușește Papa: „Cu atât mai mult au nevoie de rugăciune. Roagă-te, fă pocăință pentru guvernanți. Rugăciunea de mijlocire – cât de frumos e ceea ce spune Apostolul Paul – e pentru toți regii, pentru toți cei care sunt la putere. De ce? Ca să putem duce o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și demnitatea. Când guvernantul este liber și poate să guverneze în pace, întregul popor e în câștig”.

Ceea ce spune Patriarhul Occidentului rostesc și preoții ortodocși, în taină, în Sfântul Altar: „Încă aducem Ție această slujbă cuvântătoare pentru lumea întreagă, pentru Sfânta, Soborniceasca și Apostoleasca Biserică, pentru cei ce în curăție și în viață cinstită viețuiesc, pentru ocârmuirea țării acesteia și Ție ne rugam, și cerem: dă-le lor, Doamne, pașnică și înțeleaptă ocârmuire, și pace lumii Tale, ca și noi, întru liniștea lor, viață pașnică și netulburată să viețuim, în toată cucernicia și curăția”.

Papa le-a cerut credincioșilor „o favoare: fiecare să-și acorde astăzi cinci minute, atât. Dacă e guvernant, să se întrebe: mă rog eu Celui ce mi-a dat puterea prin mijlocirea poporului? Dacă nu e guvernant, să se întrebe: mă rog eu pentru guvernanți? Da, [mă rog] pentru cutare și curre, fiindcă îmi plac, pentru alții nu [mă rog]. Însă tocmai aceștia au mai multă nevoie [de rugăciune] decât ceilalți. Mă rog eu pentru toți guvernanții? Iar dacă vă veți da seama, când vă faceți examenul de conștiință înainte de spovedanie, că nu v-ați rugat pentru guvernanți, să spuneți acest lucru când vă mărturisiți păcatele, fiindcă să nu ne rugăm pentru guvernanți e un păcat”.